Strategii si politici de afaceri

1.1. Sistemul strategic si integrarea organizatiei in mediu

Schimbarile care au loc in cadrul mediului se reflecta de fapt in tot ceea ce intelegem prin lumea in care traim; ele sunt deosebit de accentuate si se manifesta in cel putin trei tendinte:

Prima tendinta este aceea de crestere ca numar, structura si forma, ca valoare si ca valoare de intrebuintare, a produselor, serviciilor, a tehnologiilor utilizate pentru crearea de bunuri si servicii din ce in ce mai performante, de o calitate ridicata si cu un grad sporit de complexitate.

O alta tendinta a lumii moderne este reprezentata de accelerarea ritmului schimbarii in toate domeniile de activitate, ce devine, in practica, o cauza principala a celei de a treia tendinte, ce apare in acest context ca un efect normal al frecventei schimbarilor.

Toate aceste schimbari profunde care afecteaza mediul economic si social se afla intro legatura normala, obiectiva, cu elementele definitorii ale perioadei actuale pe care o parcurge lumea in care traim.

Efectul final este resimtit intro a treia tendinta a pietelor caracterizate prin cresterea vitezei de difuzie, de aparitie pe piata, a noilor produse si servicii create, intrun ritm alert, raspandirea in intreaga activitate economica si sociala a acestora, cu o rata de dispersie extrem de ridicata, alerta, dinamizand intregul sistem al lumii actuale.

Conceptul de sistem strategic defineste relatiile strategice stabilite cu celelalte entitati juridice. Continutul unui sistem strategic, atunci cand expresia este inteleasa in sensul sau larg, trebuie sa fie trasat astfel incat sa cuprinda relatiile cu alte organizatii.

Sistemul organizatiei nu poate fi inteles fara a incorpora familia de furnizori si de subcontractanti, precum si reteaua de concesionari.

Atata timp cat sistemul strategic, privit in sens larg, contine mai multi parteneri strategici, administrarea sa necesita un inalt grad de diplomatie si o mare sensibilitate la temperamentele si la interesele tuturor membrilor sistemului. Pe de alta parte in ciuda avantajelor de netagaduit ale acestor sisteme strategice compuse din aliante si din conglomerate de firme juridice independente, ele comporta un mare risc de inflexibilitate in perioadele de transformare a conditiilor de piata sau a contextului tehnologic.

Managementul strategic a aparut si sa dezvoltat continuu in ultimele decenii ale secolului 20, ca urmare schimbarilor accentuate ale mediului in care firmele exista si functioneaza, schimbari la care firmele sunt chemate sa se adapteze; fara o flexibilitate crescuta si fara un dinamism propriu in concordanta cu mediul economic aflat in continua evolutie, firmele nu pot ramane performante, nusi pot asigura profiturile minimale care sa le asigure viabilitatea pe piete si implicit nu pot face fata mediului lor concurential.

Intro economie in continua miscare, in cadrul unui management strategic ce va oferi siguranta si stabilitate, rolul managementului strategic este incontestabil, el unind cele doua functii de baza ale societatii: productia si consumul.

In acelasi timp exista o favorabila combinatie intre managementul strategic si marketing. Directionand activitatea economica spre satisfacerea nevoilor si dorintelor consumatorilor, marketingul are rolul de a asigura informatiile necesare cunoasterii pietei „racordand capacitatile tehnologice ale firmei la cerintele cumparatorilor potentiali”.

Managementul strategic este, in fond, acel proces sistemic de coordonare a actiunilor derulate de catre firma, in contextul unui mediu aflat intro continua miscare si transformare, care anticipeaza schimbarile, luand masuri adecvate de raspuns, reactionand la timp, dinamic, flexibil si rapid la aceste schimbari prin strategii potrivite, a caror aplicabilitate in practica este urmarita, controlata si adaptata permanent.

Managementul strategic se defineste ca un set complet si complex de niveluri de actiune asupra organizarii prin strategii, deciziei prin politici, coordonarii prin planuri de afaceri si antrenarii prin programe si tactici impreuna cu etapele necesare pentru implementarea acestor niveluri in activitatea firmei.

Managementul strategic reprezinta managementul firmei bazat pe strategie; in consecinta strategia constituie fundamentul managementului strategic, ii contureaza acestuia prioritatile, devenind factor de baza in elaborarea programelor de management si in procesul derularii acestora.

Se poate vorbi astfel de un sistem strategic ce sta la baza managementului strategic si care se aplica pe mai multe niveluri.

1.2. Sistemul strategic si schimbarea organizationala

Un sistem strategic se defineste prin alegerea mai mult sau mai putin hotarata si explicita a unei anverguri de produse si a unei anverguri a pietelor. Aceasta alegere se bazeaza pe dinamica de costuri pentru fiecare din activitatile organizatiei, ca si pe influentele exercitate de diferitele dimensiuni geografice ale operatiilor asupra costurilor.

Este evident faptul ca un sistem strategic al organizatiei este alcatuit dintrun ansamblu de competente, de knowhow, de resurse si de tehnologii proprii firmei, privite ca un produs al organizatiei existente, create cu scopul concretizarii si sustinerii optiunilor sale economice.

Aceasta capacitate organizationala a sistemului strategic va determina in mare parte aptitudinile sale de a beneficia de toate avantajele economice decurgand din efectele de volum si de anvergura, fara a fi afectat de efectele nocive ale costurilor de complexitate.

In functie de faza de dezvoltare a pietei si de conditiile impuse de aceasta, un sistem strategic al organizatiei trebuie sa fie conceput intro maniera care sa asigure cumparatorilor tinta combinatia optima si daca este posibila unica a beneficiilor ce confera produsului sau o valoare superioara costului acestuia.

Alegerea unui domeniu strategic, adica a anvergurii pe care o va capata sistemul, se dovedeste a fi critica pentru performanta sa economica atat pe termen lung, cat si pe termen scurt.

In primul rand, optiunea defineste ceea ce conducatorii percep drept echilibru optim intre varietatea si

diversitatea ofertei lor de produs, intindere geografica a operatiunilor si acoperirea grupelor de cumparatori, pe de o parte si impactul fenomenelor de scara, de anvergura de complexitate asupra costurilor, pe de alta parte.

In al doilea rand, alegerea unui domeniu strategic pentru firma, proces care porneste mai mult sau mai putin constient in momentul crearii acestuia, marcheaza profund potentialul viitor de dezvoltare. Intradevar anvergura, pe care o are o intreprindere in mintea celor ce o concep va influenta puternic nu doar tipul si nivelul investitiilor care vor fi angajate in stadiul incipient al dezvoltarii sale, ci si, mai ales, mentalitatile, competentele si stilul de administrare ale conducerii si ale personalului. Aceasta este modalitatea prin care conceptul insuficient inteles de viziune strategica primeste un sens concret de o mare importanta.

In al treilea rand, intreprinderea complexa, deseori constituita din mai multe divizii, filiale, ori unitati de afaceri trebuie sa decida numarul sistemelor strategice din cadrul sau si democratiile dintre ele. Altfel spus, problema consta in a stabili daca aceasta se manifesta in mai multe unitati sau divizii. In acest caz, toate unitatile vor fi interconectate intre ele, fie ca vor fi integrate vertical sau orizontal, fie ca vor utiliza in comun unele active tangibile sau intangibile.

Sistemul strategic este de asemenea un produs cu caracter istoric; rezultatele experientei acumulate pe parcursul existentei sale au modelat aranjamentele echilibrate si durabile ale valorilor si credintelor, ale componentelor motrice si structurate, ale stilului de administratie si modelului de functionare.

In situatiile in care este dorita schimbarea poate aparea si un fenomen opus: cand aranjamentele sistemului sunt intratat de strans intretesute, fiind rezultatul unei lungi si puternice experiente, sistemul strategic manifesta o seama de proprietati homeostatice. In aceste situatii, incercarile de schimbare declanseaza mecanisme de protectie si de conservare care conduc la restabilirea echilibrului original si a sistemului sau natural de schimbare.

Este evident ca un sistem strategic creat mai recent va fi mai receptiv la influentele exercitate asupra aranjamentelor si structurii sale. In aceasta faza deci, liderii si managerii ar trebui sa stabileasca proportia de flexibilitate si de plasticitate, necesara evolutiei si adaptarii la circumstantele ulterioare.

Schimbarea adusa unui sistem strategic poate fi considerata treptata si relativ usor de executat atata timp cat este in linia evolutiei naturale a sistemului si cat este de conforma cu valorile, competentele si creditele existente. Un sistem strategic este in continua miscare si schimbare, dar aceasta evolutie se deruleaza urmand o dinamica si o logica ce rezulta din originile, arhitectura si istoria acestuia.

Noile filozofii de management sau noile concepte de intreprinderi, cum ar fi productia justintime, sistemul calitatii totale, orientarea catre client, sau alte obiective la fel de binevenite, nu vor putea fi cu adevarat integrate functionarii sistemului strategic decat in masura in care provoaca o schimbare sistemica.

Este deci cazul sa afirmam ca trebuie manifestata prudenta in adoptarea noilor moduri de administrare. Daca schimbarile propuse sunt esentiale succesul firmei atunci merita sa fie implementate urmand o strategie de schimbare nu radicala.

Daca insa aceste noi obiective nu sunt esentiale, schimbarile risca sa provoace un dezechilibru inutil al sistemului, precum si efecte contra intuitive nocive.

Indiferent care este gradul lor de importanta, modificarile propuse care nu sunt sustinute de o strategie adecvata vor fi subapreciate, devenind schimbari minore si inofensive. Acestea vor avea drept rezultat atat cresteri importante si inutile ale costurilor, cu efect in momentul in care vor trebui efectuate reale schimbari utile sistemului.

In sfarsit este important sa se inteleaga ca un sistem isi pastreaza caracterul sistemic propriu daca produce rezultate nefavorabile. Se poate intampla ca din cauza unor decizii nefundamentate suficient, a unor masuri intempestive sau a unor schimbari contextuale majore, sa se ajunga la un sistem ale carui aranjamente, mediocre sau dea dreptul necorespunzatoare si amenintatoare pentru supravietuirea intreprinderii.